ANALIZA FINANŢĂRII SFEREI ŞTIINŢEI ŞI INOVĂRII

          GENERAL

Activităţile ştiinţifice şi cele inovaţionale constituie, în condiţiile contemporane, cea mai importantă forţă motrice a creşterii economice, ceea ce necesită integrarea ştiinţei cu producerea, pretutindeni în lume, ştiinţa este condusă de ministere, departamente, agenţii, comitete, adică de organe publice centrale.

Oamenii noştri de afaceri, ca peste tot în lume, reacţionează foarte pozitiv la toate inovaţiile ce ar putea să le sporească profiturile, să le reducă din cheltuieli şi să le îmbunătăţească semnificativ calitatea produselor şi serviciilor. Cauza reală a faptului că businessul nu bătătoreşte cărarea spre AŞM[1] este alta: calitatea joasă şi lipsa de actualitate a rezultatelor activităţii Academiei, incapacitatea acesteia de a organiza implementarea rezultatelor sale în practică, lipsa unor mecanisme de absorbţie din alte ţări şi de adaptare la condiţiile RM a inovaţiilor tehnologice avansate şi a metodelor performante de management.

În Programul de activitate a Guvernului învestit pe 25 septembrie 2009 – „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” -, la compartimentul „Învăţămîntul superior şi cercetarea”, este inclus obiectivul de „Reorientarea politicilor academice în domeniul ştiinţific şi inovaţional spre creşterea capacităţii şi competitivităţii sistemului de cercetare şi inovare în baza transferului tehnologic şi în conformitate cu conceptul economiei bazate pe cunoaştere”.

         ASPECT INTERNAŢIONAL

Ştiinţa, cercetarea şi dezvoltarea tehnologicã ajutã la crearea de locuri de muncã, prosperitate şi creşterea calităţii vieţii. Obiectivul politicii de cercetare a Uniunii Europene este „organizarea cooperãrii la diferite nivele, coordonarea politicilor naţionale şi europene, încurajarea formãrii unor reţele de echipe de cercetare şi creşterea mobilitãţilor indivizilor şi ideilor astfel încît sã se îmbunãtãţeascã competitivitatea”.

Dacă la reuniunea de la Lisabona din anul 2000 s-a stabilit strategia europeană prin care Uniunea Europeană să se transforme într-un spaţiu economic bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi mai competitiv de pe planetă, ulterior au apărut o serie de comunicări ale Comisiei Europene sau de rezoluţii ale Parlamentului European care au adus precizări suplimentare, printre care şi solicitarea stabilită de Consiliul European ţinut la Barcelona în anul 2002, ca pînă în anul 2010 ţările membre să asigure alocarea de 3% din PIB pentru cheltuieli de cercetare (ţinta Barcelona).

În conformitate cu revista „Ştiinţa şi tehnica”, compararea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din UE şi SUA demonstrează o diferenţă substanţială care se măreşte cu rapiditate, atît în valori absolute, cît şi relative din PIB. Aceasta diferenţă a atins 124 milioane euro în 2000 şi s-a dublat începînd cu anul 1994. Intensitatea cercetării-dezvoltării, masurată sub forma de procente din PIB alocate pentru cheltuieli în sistem, a stagnat în UE în aceşti ultimi ani la aproximativ 1,9%, în timp ce în SUA a crescut constant ajungînd de la 2,4% în 1994, la 2,7% în 2000. Există două cauze majore care au generat diferentele menţionate:

• finanţarea cercetării de către întreprinderi;
• finanţarea de la buget a cercetării din întreprinderi.

Esenta acestei diferenţe (de peste 80%) dintre SUA şi Europa şi a menţinerii ei în aceşti ultimi ani este imputabilă, în principal, unei finanţări inferioare din partea întreprinderilor comunitare faţă de cele americane. În privinta finanţării de la buget, guvernul american alocă aproape o treime din finanţarea pe care o acordă cercetării pentru sprijinirea cercetării din întreprinderi, în timp ce în UE finanţarea publică a întreprinderilor reprezintă doar o jumatate din suma alocată de SUA (16%).

Cercetarea europeanã a început în 1956[2] cu Tratatul Euratom şi a fost concentratã iniţial pe ştiinţa nuclearã. Expansiunea cercetãrii la nivel european a fost înceatã, deşi în 1980 a fost stabilit deja primul program cadru de cercetare şi dezvoltare tehnologicã Esprit pentru perioada 1984 – 1994. Din 1984, alte şase programe cadru au încurajat eforturile cercetãrii şi cooperãrii europene. Cel din urmã, al şaptelea Program Cadru pentru Cercetare se desfãşoarã din 2007 pînã în 2013 şi este creat în mod specific pentru creştere economicã şi crearea de locuri de muncã.

Astãzi, UE conduce pe plan mondial în privinţa multor tehnologii, dar întîmpinã multe provocãri nu numai din partea competitorilor tradiţionali ca Statele Unite şi Japonia, dar şi din partea economiilor în creştere din China, India şi Brazilia.

Deşi activitatea de cercetare este unul din punctele prioritare pe agenda de politicã a Europei, a durat ceva timp pînã cînd s-a primit finanţare adecvatã pentru ştiinţã şi cercetare. Conform Eurostat, în ultimii ani finaţarea pentru cercetare şi dezvoltare s-a situat la 1,9% din produsul intern brut în Europa faţã de 2,7% în Statele Unite şi 3,2% în Japonia. China a atins pragul de 1,3% în 2005. În cadrul UE, variaţiile dintre Statele Membre rãmîn suficient de mari, cu Suedia şi Finlanda care investesc în cercetare peste 3,5% din produsul lor intern brut şi Cipru şi România, care acordã doar 0,4%. Cînd se cuantificã performanţa în privinţa inovaţiei, totuşi, EU a reuşit încet sã reducã diferenţa faţã de Statele Unite în ultimii cinci ani (vezi European Innovation Scoreboard 2006. Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania au fost numite leaderi în inovaţie nu numai între Statele Membre ale UE, dar şi global, performînd mult mai bine şi investind mult mai mult decît media în domeniul inovaţiei. Obiectivul UE este sã aducã cercetarea şi investiţiile în dezvoltare la o medie de 3% din produsul intern brut pînã în 2010, ca parte a strategiei Lisabona a Uniunii pentru Creştere Economicã şi Competitivitate.

         România[3]  

Din analiza dlor Acad. Paun Ion Otiman şi a Dr. Aurel Pisoschi, făcută pentru Revista “Ştiinţa şi tehnica”, rezultă că situaţia României este una relativ dramatică, avînd în prezent o finanţare de la buget a cercetării de cca 0,2%, fiind greu de prevăzut un termen de atingere a ţintelor propuse de U.E. Cu alte cuvinte, România trebuie să asigure o creştere anuală a fondurilor bugetare de cca 40% faţă de anul anterior.

Numărul total de cercetători (echivalent norma întreagă) a scăzut an de an, ajungînd în anul 2002 la 24.636, din care atestaţi numai 8513. Conform Anuarului Statistic, numărul total de salariaţi din activitatea de cercetare-dezvoltare, raportat la 1.000 de persoane ocupate a fost în anul 2002 de 4,44, fata de 6,4 în anul 1997, iar numărul de cercetatori la 1.000 de persoane ocupate a fost de numai 2,96. Pe categorii de vîrstă, între 40 şi 60 de ani sunt cei mai mulţi cercetători (peste 15.000), aratînd şi o îmbătrînire evidentă a personalului din sistem. Sectorul întreprinderi are numărul cel mai mare de cercetători (10.673), urmat de sectorul guvernamental şi de cel al învăţămîntului superior (3.679). În învăţămîntul superior au fost recenzate 29.619 persoane, incluse în categoria personal didactic. Numărul de doctori din activitatea de cercetare-dezvoltare, conform aceleiaşi surse, în anul 2002 a fost de 6.428, număr considerat de către autori ca fiind foarte mic.

Producţia ştiinţifică exprimată în articole publicate la un milion de locuitori este extrem de săracă. Astfel, România este la nivelul Maltei şi la jumatate faţă de Lituania. Faţă de UE-15, numărul de articole publicate este de cca. 8 ori mai mic, iar faţă de Islanda este de peste 12 ori mai mic. O analiză bibliometrică complexă a României a fost prezentată de I. Haiduc.

         REPUBLICA MOLDOVA

În conformitate cu articolul 125 „Finanţarea activităţii din sfera ştiinţei şi inovării” din  Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, sursele de finanţare a sferei ştiinţei şi inovării sunt: 

        Astfel, în conformitate cu Legea bugetului de stat nr. 258-XVI din 23.11.2007, finanţarea prevăzută pentru anul 2008 la compartimentul Ştiinţă şi inovare a fost în valoare de 340,4 mil. lei, la compartimentul Învăţământ – 6,5 mil. lei şi la compartimentul Investiţii capitale – 53,7 mil. lei, în total – 400,6 mil. lei, ceea ce constituie 0,7 la sută din produsul intern brut al ţării, inclusiv 25,5 mil. lei venituri din mijloacele speciale şi din Fondul naţional pentru susţinerea ştiinţei[4].

Totodată, în conformitate cu prevederile Legii bugetului de stat pentru anul 2009 , pentru „Ştiinţă şi inovare” au fost preconizate 378,6 mii lei, iar în conformitate cu prevederile Legii bugetului de stat pentru anul 2010   pentru „Ştiinţă şi inovare” sunt preconizate 341,7 mii lei.

Dintr-o simplă analiză a topului „Cele mai valoroase 10 invenţii în RM în 2009” , observăm utilitatea mică sau inexistentă a produselor inventate, neavînd multe dintre caracteristicile ce le-ar face atractive pentru o buna parte din consumatori şi/sau investitori. Descrierea detailată a acestor invenţii, şi nu numai, poate fi găsită în Biblioteca Republicană Tehnico-ştiinţifică sau la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI).

Totuşi, de ce companiile (mai ales cele locale) nu vor să investească în cercetare şi inovaţii? Pentru că aceasta presupune anumite investiţii pe termen lung, iar incertitudinea succesului descoperirii ştiinţifice ii determină pe întreprinzători să opteze pentru investiţii relativ sigure, cu anumite rezultate cuantificate. O tactică folosită de investitorii străini este aducerea in Moldova a tehnologiilor deja existente, reducând, astfel, necesitatea de a investi în tehnologii noi sau invenţii. Astfel, posibilitatea de a obţine investiţii străine în RM pentru inovaţii este destul de redusă, mai ales pentru că aceste investiţii sunt orientate spre ţările cu potenţial uman înalt calificat, cu rezultate bune în domeniul cercetării şi inovaţiilor. Aici poate fi menţionată şi mobilitatea înaltă a persoanelor competente din domeniul cercetărilor şi inovaţiilor, ce preferă să activeze în ţări cu mari posibilităţi de finanţare şi nivel de trai înalt.

         CONCLUZII

În urma prezentării analizei date la Şedinţa nr.2 al Clubului de Idei Economice Alternative (IDEA)  , au fost formulate următoarele concluzii:

Clubul IDEA a ajuns la consensul că trebuie dezvoltate centre ştiinţifice şi de cercetare în cadrul universităţilor, cu atragerea celor mai experimentaţi specialişti. Astfel, va avea loc un transfer de cunoştinţe de la specialiştii în domeniu la tinerii cercetători (studenţi, masteranzi), asigurîndu-se aplicabilitatea cunoştinţelor însuşite de către studenţi şi masternazi. Experienţa acumulată în decursul a zeci de ani de către specialiştii din cadrul unor domenii ştiinţifice mai înguste va perpetua prin atragerea tinerilor specialişti în studierea acestor domenii. Astfel potenţialul intelectual al oamenilor de ştiinţă va fi întotdeauna pus la dispoziţia centrelor universitare şi a colaboratorilor lor, asigurînd o dezvoltare prodigioasă a ştiinţei în Republica Moldova. Un exemplu elocvent de funcţionare a unui astfel de sistem este MIT – Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Statele Unite este doar una din numeroasele universităţi prestigioase din ţările dezvoltate, în cadrul cărora au fost create centre de cercetare la cel mai înalt nivel, iar inovaţiile lor sunt aplicate in practică. Astfel, potenţialul intelectual din RM (una din puţinele resurse disponibile) ar crea produse de înaltă valoare în cadrul acestor centre de cercetare din universităţi. De asemenea, se vor atinge următoarele obiective:

• Atragerea tinerilor în sfera ştiinţei şi inovaţiilor prin condiţii atractive, şi susţinerea tinerilor specialişti competenţi şi bine instruiţi. Direcţionarea unei bune părţi a investiţiilor din buget în generaţia tânără, care are acum potenţialul maxim de dezvoltare.
• Crearea unui departament în cadrul Academiei de Ştiinţe (sau altor instituţii abilitate) pentru promovarea invenţiilor şi activităţii ştiinţifice din RM atât pentru consumatorii / investitorii interni, cât şi în comunitatea străină. Mai mult, activitatea acestui departament ar include şi studii de fezabilitatea pentru identificarea invenţiilor de utilitate înaltă pentru economia RM (în industria textilă sau vinificaţie, de exemplu).
• Outsourcing ştiinţific – folosirea specialiştilor din Moldova în crearea tehnologiilor pentru tarile străine, finanţate de aceste ţări.
• Sfera ştiinţei şi inovaţiilor, ca şi celelalte sectoare din RM, are nevoie de reforme structurale, investiţii atrase şi o abordare modernă, în pas cu tendinţele globale din domeniu. Ca orice alt sector, sfera ştiinţei necesită strategie, planificare, organizare, promovare a produselor şi rezultate practice, corelate la direcţiile prioritare de dezvoltare.
• Modificarea conceptului de studii liceale dintr-unul pur teoretic şi general, într-unul mult mai specializat şi aplicativ. Ca şi exemplu, studierea noţiunilor elementare din teoria economică în clasele 10-12, pentru ca ulterior, facultatea să ofere doar studii aprofundate în economie, cu un caracter aplicativ pronunţat.

---

[1] Academia de Ştiinţe a Moldovei

[2] http://www.eu4journalists.eu/index.php/dossiers/romanian/C34

[3] http://stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=138

[4] Date preluate de pe http://www.akademos.asm.md/files/%20%D0%B8%D0%B7%20Academos+1+2009%207%20FINAN%C5%A2AREA%20%C5%9EI%20VALORIFICAREA%20ALOCA%C5%A2IILOR%20BUGETARE%20%C3%8EN%20SFERA%20%C5%9ETIIN%C5%A2EI%20%C5%9EI%20INOV%C4%82RII.pdf