Sistemul de pensii actual în Republica Moldova este organizat pe principiul solidarităţii, adică pensiile pe care le primesc pensionarii de azi se achită din contribuţiile achitate de cetăţenii care lucrează şi din transferurile de la bugetul de stat. Algoritmul sistemului de pensii e prezentat în cele ce urmează . Ecuaţia fundamentală a sistemului de pensii citat este identică cu următoarea formulă:
αWN = RM (1)
unde: R – pensii; M – numărul pensionarilor; α – valoarea medie a cotei contribuţiilor în fondul de pensii; W – salariul mediu nominal; N – numărul plătitorilor de contribuţii;
Totodată, prin raportul pensiei medii nominale (P) la salariul mediu nominal (W) în economia naţională se determină coeficientul de substituire.
β=P/W (2)
unde: β – coeficientul mediu de substituire Pentru acest sistem de pensii, ecuaţia de bază, potrivit căreia veniturile corespund cheltuielilor, este următoarea:
αWN = βWM (3)
Prin intermediul formulelor (1), (2) şi (3) se pot deduce de asemenea alte cîteva egalităţi, utilizate frecvent la analiza sistemului de pensii. Aşadar, cuantumul cotei contribuţiilor este egal cu coeficientul mediu de substituire înmulţit cu coeficientul sistemic de dependenţă, adică raportul dintre numărul pensionarilor şi numărul plătitorilor de contribuţii:
α= β (M/N) (4)
Situaţia se schimbă, dacă există virări bugetare în fondul de pensii, cota contribuţiilor se calculează în dependenţă de indicatorul τ, care este raportul dintre virările bugetare şi cheltuielile de pensii.
Aici pot fi înregistrate 2 situaţii:
a) Fond final= Fond iniţial+transfer de la buget (în caz de deficit);
b) Fond final= Fond iniţial+transfer la buget (în caz de proficit)
Astfel, formula capătă forma:
α= β (M/N)+ τ β (M/N) (5)
care, prin substituiri matematice devine:
α= (1+τ) β (M/N) (6)
unde: τ > 0, dacă sunt virări din buget.
τ < 0, dacă fondul de pensii are proficit al veniturilor care se transferă în buget.
Pentru a stabili legătura dintre finanţele sistemului de pensii şi îmbătrînirea populaţiei, coeficientul sistemic de dependenţă se com¬pletează cu factorul γ, calculat cu ajutorul coeficientului demografic de dependenţă (M*/N*), care se determină în baza raportului dintre numărul de oameni mai mari de vîrsta de pensie (M*) şi numărul de oameni apţi de muncă (N*):
M/N = Y(M*/N*) (7)
Valoarea γ sau coeficientul de acoperire a sistemului de pensii depinde de maturitatea lui, de reglementările legale în sfera politicii pensionare, de nivelul de antrenare a populaţiei în activitatea de muncă şi de alţi factori uneori greu de cuantificat. Dacă ipoteza că relaţia (M*/N*) este constantă, la parametrii de bază, utilizaţi pentru promovarea unei politici de asigurare cu pensii sau alta, se referă: o cota contribuţiilor α, o coeficientul de substituire β, o cota virărilor bugetare, o legile care reglementează funcţionarea pieţei muncii, timpul de pensionare, ceea ce, în ultimă instanţă, îl determină parţial pe γ.
Înlocuind în formula (6) rezultatul obţinut din formula (7), vom obţine următoarea egalitate:
α =(1 + τ) β γ (M*/N*) (8)
Pornind de la egalitatea (6), se poate conchide că posibilităţile financiare ale sistemului de pensii depind esenţial de componenţa demografică a populaţiei şi de tendinţele ce se produc în ea, mai bine zis, în dinamica ei (M*/N*).
În cazul îmbătrînirii populaţiei şi, respectiv, al creşterii coeficientului demografic de dependenţă, sistemul se poate dezechilibra. Pentru restabilirea echilibrului sistemului, se poale proceda la mărirea cotei contribuţiilor şi a virărilor bugetare, la reducerea importanţei coeficienţilor de substituire şi de acoperire a sistemului de pensii.
Vom reproduce un alt indicator utilizat frecvent – rata veniturilor sistemului solidar de pensii (i) este egală cu suma ritmurilor de creştere a forţei de muncă (n) în economia naţională şi a salariului nominal (w):
i1=n+w (9)
Rata venitului (i), luînd în consideraţie ritmurile de creştere a numărului pensionarilor (m) şi virările din bugetul de stat (τ), va fi:
i2 = n + w + τ – m (10)
La analiza sistemului de pensii se folosesc ambele rate ale venitului.
Există două scheme de calculare a mărimii pensiei în sistemul solidar.
În prima, pentru calcularea mărimii pensiei se ia venitul (salariul, premiile etc.) din perioada carierei de muncă a lucrătorului sau a unei părţi din carieră, în continuare schema DB . Plătitorul contribuţiilor are dreptul la o pensie predeterminată, de obicei în funcţie de vîrstă, stagiu, mărimea ultimelor salarii.
Potrivit celei de-a doua scheme, mărimea pensiei se calculează din mărimea contribuţiilor virate, ceea ce conduce la creşterea legăturii di¬recte dintre contribuţii şi mărimea pensiei, în continuare schema DC .
De obicei, schema DC este numai de acumulare. Există, totuşi, posibilitatea de a organiza schema DC, care va permite ca legătura dintre mărimea pensiei şi contribuţii să fie mult mai strînsă fără crearea fondului, mai bine zis, păstrînd principiul solidar. Pensiile publice, achitate în Italia (1995), Letonia (1996), Suedia (1998), Polonia (1998), Federaţia Rusă (2002), se bazează pe principiul NCDA : conturi de acumulare condiţionale, de pe care contribu¬ţiile individuale ale lucrătorului se decontează în contul său individual, dar acumulări reale nu se produc. Contribuţiile se acumulează potrivit unei cote “convenţionale” de venit, de regulă, ea este egală cu ritmul de creştere a bazei naţionale de salarii. La pensionare, fondul vir¬tual acumulat se converteşte în anuitate, care depinde de durata vieţii.
